Anul acesta am avut ocazia sa fiu prezent la cea mai importanta competitie ciclista, ultima etapa a Turului Frantei, 22 iulie 2012. Ajunsesem la Paris cu o seara inainte si am apucat sa vad deja scenele montate pe celebrul bulevard Champs Elysees, gardurile de protectie, corturile echipelor si cele unde urma sa aiba loc festivitatea de dupa cursa. Muream de nerabdare sa vina dimineata si sa fiu printre miile de fani veniti din toata lumea pentru aceasta sarbatoare.
Era prima duminica cu adevarat de vara din Paris, cu un cer senin si cu temperaturi ce aveau sa atinga si 35 grade C. Dupa o scurta plimbare prin centrul orasului am ajuns in Place de la Concorde unde, cu toate ca mai erau cateva ore bune pana la trecerea plutonului, era plin de oameni. Unii venisera cu scaunele lor, altii le luasera din parcul din apropiere si mai toate locurile bune sau la umbra erau deja ocupate. Cu mancare, bauturi, steaguri si multa voie buna turisti din toata lumea erau pe marginea traseului. Statiile de metrou din centrul Parisului adiacente traseului erau inchise, cu greu te puteai deplasa in jur si cu atat mai greu era sa treci strada.
Am avut noroc pentru ca la un moment dat, in cautarea unului loc cat mai bun, chiar in fata Palatului de Justitie, jandarmii se pregateau sa multe gardul mai aproape de drumul pe unde urmau sa treaca ciclistii, eram chiar in fata lor si obisnuit de la noi cu miscarea jandarmilor mi-am dat seama ce vor sa faca si am fost printre primii si am prins un loc foarte bun chiar inainte de ultimele curbe, langa indicatorul de 450 m. Vedeam mare parte din linia dreapta de pe langa Gradinile Tuileries si turnanta spre l' Obelisque.
In jurul meu erau foarte multi englezi, erau din Australia, tarile scandinave si bineinteles multi francezi. Nu stiu cand au trecut cele aproape 3 ore de asteptare, noroc cu umbrela pe care o uitasem in rucsac ... A inceput sa-si faca aparitia caravana si dupa inca aproape 1 ora in cateva secunde tot plutonul a trecut prin fata mea cu o viteza mult mai mare decat ma asteptam. Intru-un fel m-am gandit ca a fost mult prea scurt momentul insa a meritat din plin. Este o experienta unica si poate ca ar fi si mai frumos sa fii pe margine intr-o etapa de munte unde cilistii trec pe langa tine cu o viteza mai mica si de multe ori nu sunt grup compact.
Multumesc Le Tour 2012 !
